400 de minti sclipitoare;

12 ianuarie 2005

Patru români dintr-o suta sînt supradotati. Dublu fata de media mondiala. România nu are un sistem coerent de educare a elevilor supradotati. Se pierde o mare avutie nationala.
Profesorul Florian Colceag a invadat cu 60 dintre discipolii sai marile universitati ale lumii. Cu toate acestea, în tara lui nu-l stie aproape nimeni. Profesorul Colceag se zbate de o viata sa alcatuiasca din elevii supradotati o falanga cu care România sa strapunga bariera viitorului.

Profesorul Florian Colceag a publicat lucrari de matematica, chimie, fizica, antropologie, astronomie, pedagogie, psihologie, informatica, futurologie, sociologie, economie, muzica, literatura, drept etc.

S-a specializat si in educarea tinerilor supradotati (gifted education), in SUA. Dar el dovedise dinainte ca stie sa lucreze miraculos cu mintile tinerilor supradotati. Nu mai putin de 60 dintre elevii pe care i-a pregatit la lotul olimpic national de matematica predau acum la mari universitati din lume. Cateva sute lucreaza pentru guverne sau companii straine. Florian Colceag a lucrat metodic: a format el insusi cativa psihologi tineri, care sa lucreze cu elevii inzestrati. Incepe sa produca si pentru Romania. Romania nu are un sistem inchegat de educare a copiilor supradotati, asa cum se intampla de decenii in tarile dezvoltate si, de cativa ani, chiar si in fostele tari comuniste. Guvernul a infiintat in 2000 un fel de institut care sa se ocupe de pregatirea speciala a elevilor supradotati. Institutia aceasta exista insa numai pe hartie, nu are un sediu, nu are un director. Ultima speranta a ramas la organizatiile nonguvernamentale, dupa modelul instituit si verificat in tari cu traditie, in asa-numita "gifted education" - educarea copiilor supradotati. Fara o educatie speciala, cei mai multi elevi supradotati nu reusesc sa isi atinga nivelul maxim al potentialului. Sunt doar elevi buni, premianti si nimic mai mult. Devin victimele tendintei uniformizatoare a invatamantului romanesc de masa, nereformat fundamental de la Spiru Haret incoace - orientat organic spre trecut, impasibil la prezent si total ignorant fata de viitor. Doar cativa se autoselecteaza, iar dintre acestia cei mai multi parasesc tara.

Domnului profesor, cu dragoste

Florian Colceag - "domnul profesor", cum i se spune, cu accent egal pe "domnul" si pe "profesor" - tese planuri revolutionare intr-o camera din sediul unei agentii imobiliare din Bucuresti, privegheat cu rabdare de o pisica inocenta. Il gazduieste Petre Robitu, patronul agentiei, care-i pune la dispozitie si apa plata, si cafeaua pentru invitati. In aceasta camera, unde si functioneaza deocamdata, s-a nascut, dupa sfortari sisifice, Institutul Roman pentru Studii si Cercetari Avansate - IRSCA Gifted Education, de curand acreditat de Ministerul Educatiei si Cercetarii. Colceag rezuma scopurile IRSCA: "Sa-i descoperim si sa-i educam pe tinerii supradotati conform nivelului lor de inzestrare, apoi sa-i integram pe cat posibil aici, in tara. Exodul de creiere trebuie stopat sau macar incetinit". Florian Colceag face asta din 1984. A scos 400 de olimpici. Dintre acestia, 60 predau sau fac cercetare la universitati mari din Europa si America, iar ceilalti au slujbe de varf la companii puternice din toata lumea. N-a stat pe ganduri cand a fost cazul sa-si vanda masina si casa pentru a se specializa in educarea supradotatilor, la Utah University. Dupa care a format cativa psihologi, care acum il ajuta in munca lui cu tinerii supradotati.

O tara bogata si ingrata

"In supradotati nu trebuie sa vedem copiii care fac filosofie la 5 ani, care calculeaza cu viteza computerului sau emit teorii stiintifice stand la coada la gogosi, spune Florian Colceag. Termenul englezesc "gifted" trebuie luat ca atare: daruit, harazit, talentat, inzestrat". Chiar premianti Nobel nu au, multi, un coeficient de inteligenta (IQ) exceptional. Important e ca fiecare tanar sa-si valorifice la maximum inzestrarea intr-un anumit domeniu, sa fie ajutat sa devina performant in acea directie. Romania sta pe un sac cu aur, dar de la care lipsesc baierele: ia fiecare cand si cat vrea. Florian Colceag aminteste de o fosta eleva de-a lui, Eliza Angheluta. A facut-o sa-si descopere chemarea catre fizica si a indrumat-o pas cu pas pe drumul acesta. Eliza a terminat facultatea intr-un singur an, acum e la masterat in Olanda si cei mai mari fizicieni din lume se bat s-o ia in echipele lor de cercetare. In Romania, n-a avut loc de niste venerabili scuipatori in eprubete. Petre Robitu, patronul agentiei imobiliare care sprijina cu cat poate efortul profesorului, isi aduce aminte de un Cristian si nu-mai-stie-cum pe care l-a tinut in facultate. Cristian murea de foame. Acum lucreaza in Franta si castiga 100 de euro pe ora. La fel, Alexandru Ionescu este acum in ultimul an la ASE. "L-am sprijinit cand inca nici nu era infiintata IRSCA. Carti, xerox-uri, tot ce-i trebuie unui student", spune Petre Robitu. "Incercam sa-i gasim in tara un post pe masura lui. A trecut vremea contabililor cu cotiere slinoase. Acum e vremea oamenilor de conceptie si de viziune profunda, ca Alex al nostru", completeaza el.

Vioara care plange

Raluca Barbu are 20 de ani si e studenta la Conservator. In scoala generala si la liceu era o eleva de pus la panoul de onoare, cu premii la matematica, romana, biologie. Canta la vioara, dar mai mult scartiia, fara sa stie ca ar putea vreodata sa faca lemnul acela sa planga. Asta a aflat-o pe la 16 ani, cand l-a intalnit intamplator pe Florian Colceag intr-o tabara de vara. Ea scartiia cu vioara sub un copac. Profesorul a auzit-o. Si a inceput sa-i vorbeasca. Matematicianul ii vorbea despre muzica asa cum nu o mai facuse nimeni. Si adolescenta a simtit ca este facuta din muzica si ca numai prin muzica s-ar putea implini. Dupa discutia aceea despre muzica cu matematicianul Florian Colceag sub un copac, a vazut in viitor. A studiat mai mult. A intrat la Conservator si a castigat cateva premii nationale pentru interpretare. Violonistul Florin Croitoru, profesorul ei de vioara, spune: "Vad la Raluca, de un an, de cand e studenta mea, o evolutie constanta. Pot sa spun ca ea face fata exigentelor mele". Mama Ralucai este educatoare, tatal - ceferist. Reusesc cu greu sa-i asigure doua milioane pe luna, pentru camin si pentru cantina. Cu ajutorul profesorului Colceag, care nu are bani, dar stie de unde sa-i ia, Raluca are acum o vioara nemteasca de 5.000 de euro. "Colegii pe care ii consideram mai inzestrati decat mine, ori s-au pierdut pe drum, ori au emigrat", spune Raluca Barbu.

Muzica de dupa muzica

In sediul provizoriu al IRSCA intra si o fetita de 12 ani. Diana. Preia pisica si incepe sa povesteasca despre cum a ajuns ea sa faca balet. Diana nu se considera altfel decat ceilalti colegi. Observa, totusi, ca a depasit-o pe Andreea, colega ei de la Liceul de Coregrafie "Floria Capsali", pe care la inceput o credea cea mai talentata din clasa. Diana face zilnic doua ore de coregrafie si de pian. "Parintii mei nu au bani sa-mi faca acasa studio de dans. Dar visez, asa, muzica, vad in minte miscarile, le analizez si le corectez. Domnul profesor Colceag m-a invatat muzica de dupa muzica. Dansez in mintea mea". Nici Raluca, nici Diana nu se considera niste ciudate. Fiecare isi traieste varsta. Pot face asta dupa dialoguri cu Florian Colceag sau cu unul dintre psihologii pregatiti de el, dialoguri din care invata cat de normala e supranormalitatea lor.

Milionarul sarac

60 dintre elevii pe care Florian Colceag i-a pregatit pentru olimpiade internationale sunt acum nume de referinta in universitatile europene sau americane. Colceag i-a invatat sa se descopere numai din pasiune. N-a fost platit niciodata, nici de comunisti, nici de cei de dupa. La 54 de ani, Florian Colceag nu mai are masina, nici apartament. Dar se poate spune ca tarile in care fostii lui discipoli fac cariera ii sunt datoare cu aproximativ 36 de milioane de dolari. Atat ar fi cheltuit aceste tari sa-i aduca pana la nivelul actual pe profesorii si cercetatorii proveniti din scoala lui Colceag. Plus ce ar veni de la companiile straine care au luat de-a gata mari specialisti fara sa investeasca vreun ban.

Genial, dar fara nici un rost

Fara o educatie speciala, cei mai multi oameni inzestrati sfarsesc doar ca niste curiozitati locale, fara ca mintea sau sensibilitatea lor artistica sa produca ceva semnificativ pentru omenire. Este tipic cazul lui William James Sidis (1898-1944), considerat de americani cel mai dotat om din punct de vedere intelectual din secolul al XX-lea. Trecand prin toate frustrarile unor forme de educatie proiectate pentru oameni obisnuiti, Sidis, care a terminat facultatea inaintea liceului si vorbea curent 100 de limbi, a murit la 54 de ani, anonim bibliotecar public.

Preluare din Cotidianul, 12 ianuarie. Material semnat Viorel Ilisoi.



 Web Design - Mihai Dragan, Web Development - Stefan Nicula / freelance web specialist , Ilustratii - Devis Grebu, Hosting by MXhost